Relaxare...

I-am zambit, apoi m-am uitat dupa Min. L-am strigat de cateva ori, apoi a aparut de nicaieri si a sarit in brate la Ryota, lingandul si pe el pe fata.
-Min, am strigat, dar nimic.
M-am ridicat de pe jos si l-am tras pe Min de pe Ryota.
-Imi pare rau. Nu sstiu ce l-a apucat. Cred ca te place am chicotit.

Min sarise ep mine si incepuse sa ma linga pe fata. Doamne, ce il apucase? Eu incepusem sa rad, mie imi placea. Indiferent ce ar fi facut un caine, tot mi-ar fi placut.
-Nu-i nimic, i-am spus inca razand. E foarte dragut, am continuat si am inceput sa il mangai pe Min. Chiar mi-ar placea sa am grija de el.

-Serios? am nitrebat usurat. Chiar ma inerbam la cine sa-l las pentru trei-patru zile cat sunt plecat din oras pentru a-mi vizita parintii. Ce noroc cu tine, Ryota, am zambit si l-am batut prieteneste pe umar. Sunt sigur ca si Min va fi de acord, nu-i asa, baiete?
Min a latrat scurt.
-Vezi? am ranjit.

Am zambit.
-Da... Merci ca mi-l lasi in grija. Dar mi-e teama sa nu pateasca ceva cat e cu mine... Nu e problema ca ar cadea vina pe mine, ci ca... nu poti pierde un caine. E ca si cand ti-ai pierde cel mai apropiat prieten, i-am spus, mangaindu- pe Min care se uita la mine.

Am inceput sa rad.
-Nu va pati nimic. Crede-ma. Daca il vei scoate la plimbare va terbui neaparat sa-i pui lesa si botnita, asta nuami in cazul inc are te plimbi cu el prin oras sau in parc, dar daca vii aici cu el, il poti lasa liber. Plus ca nu musca, doar latra din cauza ca e fericit, intelegi? Nu-ti face griji in privinta lui. Si daca e ceva, ma vei suna.
Am scos din buzunar o foaie si un pix pe care am notat numarul meu de telefon.
-Uite, am ranjit.

Imi daduse numarul lui de telefon. Am impaturit hartia si am bagat-o in buzunar.
-Bine.
Si totusi... nu vroiam sa plece. Vroiam sa stau cu el.
-Si... pentru cate zile o sa pleci?

Am icneput sa rad. Cred ca Ryota a fost ametit de cap pentru ca tocmai ii spusesem ca aveam sa plec pentru trei-patru zile.
-Trei sau patru zile, am raspuns scurt. De doua luni ma innebunesc ai mei sa merg la ei... Asa se poarta cu mine de parca as fi un copil...., i-am zis si mi-am dat ochii peste cap.
Eram sigur ca nu prea il interesa asta, dar aste e.

Am chicotit.
-Da, stiu... Si ai mei sunt la fel, am spus si am lasat privirea in jos. Cam de fiecare data cand am duc acasa, ma simt putin jenat de mama ca ma trateaza inca ca pe un copil. Si inca foloseste diminutive, bleah, am ras.

M-am uitat la el si am chicotit. Mi-am propus sa ma joc putin cu el. M-am apropiat foarte ult de el si i-am zis pe un ton ammos, atingandu-i usor obrazul.
-Vai, putul meu. Ce maif ace copilasul?
M-am apropiat destul de mult de el, privindu-l fix in ochi, in timp ce-i mangaiam fata.

Cand i-am simtit atingerea, am tresarit si m-am uitat uimit la el. Apoi, parca trezit din visare, am inceput sa rad si i-am dat mana la o parte.
-Termina! am spus inca razand.

Am observat ca a facut ochii mari, apoi a tresarit. Am chicotit scurt, dar am continuat.
-De ce? m-am apropiat si m-am mult de el. Nu-ti place sa fii tratat ca un copil? am ranjit provocator.

Tipul asta vroia sa ma provoace sau ce? Ah, de-ar fi stiut el...
-Nu, nu-mi place, am spus serios.
Apoi am zambit. Nu vroiam sa creada ca nu stiam de gluma sau ceva. Dar acel ton provocator ma dadea pe spate. Trebuia sa apstrez, oarecum distanta. Nu puteam risca sa isi dea seama, sigur ar fi ras de mine.

Desi aveam un chef nebun de glume, ceea ce urma sa-i spun era chiar adevarat.
-Aaaa, haide, am zis continuand sa ma apropii de el.
La un moment dat distanta dintre fetele noastre era foarte mica, iar de la departare puteai sa juri ca ne sarutam.. Continuam sa-l privesc si sa zambesc cum stiam eu mai bine.
-Ah, Ryota, ma innebunesti, i-am zis.
Ii raman dator lui Min cu cea mai buna mancare de catei pentru faza pe care mi-a facut-o. Nu stiu ce naiba a fost in capul lui, dar a alergat cu viteza, sarind pe spatele meu. Am cazutt peste Ryota. Chiar as fi vrut sa-l sarut atunci pentru ca avea niste buze atat de... provocatoare. L-am privit fix in ochi, fara sa ma ridic de pe el. Doar am ranjit.

La un moment dat s-a apropiat aat de mult de mine, incat ii puteam simti respiratia. Ce naiba il apucase?... Nu ca m-ar fi deranjat, dar m-am simtit oarecum jenat pentru ca nu stiam ce sa fac. Eram... surprins. Vroiam sa ii simt respiratia calda, iar fierbinteala ei imi dadea fiori in tot corpul.
-Ah, Ryota, ma innebunesti.
Cand l-am auzit, am ramas masca, efectiv. Simteam cum imi creste tensiunea si nu mai pot sa respir. Doamne, vroiam sa il sarut acolo, simteam cum ma excit numai de la vorbele lui si de la fierbinteala pe care o transmitea respiratia lui buzelor mele, care deja mi se uscasera. Doamne, simteam cum nu mai rezistam!
Totusi, inainte sa imi dau seama, Taemin a cazut peste mine si am simtit o greutate mare apasandu-mi corpul, care mai apoi a disparut. L-am obsevat pe Min care zburda pe-acolo, de parca nimic nu s-ar fi intamplat. Dar Taemin inca era intins peste mine. Asta mi-a dat si mai multi fiori si, totodata, m-a facut sa paralizez. Simteam ca daca nu se ridica de pe mine urma sa mi se scoale. Il vroiam atat de mult... Asa ca l-am impins imediat de pe mine. Aveam de gand sa ii spun ca era prea greu, daca ma intreba de ce l-am dat de pe el.

Mi-a placut la nebunie momentul de confuzie si tensiunea care se simtise in aer. Pur si simlu il amtisem complet, ceea ce imi placea. Nu a durta foarte mult pana cand m-a impins de pe el. M-am ridicat si am revenit la pozitia anterioara, dar acum eram ceva mai aproape de el. Mult mai aproape. M-am uitat la el si am zambit cu toti dintii, de parc animic nu se intamplase. Ah, ce mult mi-a plcut fata pe care o facuse cand a auzit ce i-am spus. As fi dat roice sa vad o reluare la faza aceea. Mi-am zis sa fac ptuin pe prostul cu el, desi imi era evident motivul pentru care m-a impins de pe el.
-Sunt destul de greu, nu? am intrebat inca zambind larg. Sper ca nu te-am lovit sau ceva, am zis grijuliu. Nu ma lasi sa vad? am intrebat si m-am apropiat de el, apucandu-i marginea tricoului si ridicand-o putin.

Ah, Taemin era asa de sexy... La dracu, de ce trebuia sa imi provoace corpul asa de mult? Ma simteam mai bine acum, fierbinteala nu trecuse, dar macar puteam sa respir si nu il mai aveam peste mine.
-Sunt destul de greu, nu? a zambit larg. Sper ca nu te-am lovit sau ceva, am zis grijuliu. Nu ma lasi sa vad? m-a intrebat si mi-a apucat marginea tricoului, iridcand-o putin.
I-am prins incheietura mainii si m-am uitat suspicios la el. Ce dracu... Nu ar fi facut zis si nu ar fi facut asa ceva, daca nu avea ceva in cap. Nimeni nu are atata tupeu si parca imi citise gandurile. Stia foarte bine ce se intamplase, totul se vazuse pe fata mea, probabil rosie acum. I-am dat mana la o parte. Da, sigur vroia sa ma prosteasca. Vroia sa rada de mine. M-am uitat la el incruntat. Eram... surprins, dar si dezamagit. De ce vrusese sa rada de mine? De ce tocmai el? Il priveam dezamagit si incruntat, incercand sa spun ceva, dar eram atat de surprins si ma simteam atat de umilit, incat nu stiam ce sa mai spun. Simteam cum incep sa respir greu, eram nervos. Nu, nu mai trebuia sa stau acolo. M-am ridicat de pe jos, aruncandu-i o privire trista. Ma simteam atat de umilit...

M-am apucat de incheietura si mi-a dat-o la o parte. Ceva nu era in regula cu el, iar asta se citea clar pe fata lui. Cred ac micul meu joc il suparase sau il enervase sau, in cel mai rau caz, il facuse sa se simta umilit, dar nu asta a fost intentia mea. La un moment dat s-a incruntat. Wow. Clar facusem ceva ce nu-i placuse. M-am indepartat de el si l-am privit serios, la randul meu. Eu am vrut doar sa ma joc cu el, nu sa-l enervez. Eram sigur ca a luat micul meu joc ca pe ceva rau, ca si cum as vrea sa rad de el, dar nu vroiam asta. N-aveam nici cea mai mica intentie de a rade de el. Pur si simplu imi placea sa ma joc cu el. Mi-am lasat capul in jos si l-am lasat putin in pace, dar cand m-am uitat din nou la el respira greu, dar nu din cauza presiunii pe care o facusem asupra lui, ci din cauza nervilor. Se enervase pe mine. S-a ridicat de pe jos, dar nu inainte de a se uita la mine. Se vedea clar ca era dezamagit, iar tristetea se putea citi in ochii lui. M-am ridicat rapid de pe jos si l-m pprins de incheietura mainii, intorcandu-l cu fata spre mine. Trebuiasa-l explic ce se intamplase. De fapt, eu trebuia sa fi invatat deja ca micile mele jocuri pot fi luate ca ceva rau si personal, lucru care ma facea insuportabil de-a dreptul. Chiar nu vroiams a ma creada insuportabil pentur ca nu eram asa.
-Ryota, am icneput foarte serios, poate prea serios. Te rog, nu lua micul meu joc ca pe... cum sa zic...
Mi-am lasat privirea in jos. Nici macar nu-mi gaseam cuvintele.
-Ahm.. UIte, sa nu crezi ca vreau sa rad de tine sau ceva. Nu vreau asta...
Mda.... degeaba ii ziceam. Eram sigur ca avea sa-mi zica ceva si apoi sa plece, lasandu-ma acolo. Nu stiu de e ma mai mira chestia asta, pentru ca eueram singurul vinovat.

A devenit si el serios la randul lui, dar nu ma interesa. Rasese de mine... ca toata lumea. M-am intors cu spatele ca sa plec, dar i-am simtit mana in jurul incheieturii mele. S-a ridicat si m-a intors catre el. Parea foarte serios, de parca avea sa-mi spuna ceva extrem de important.
-Ryota..., a inceput. Te rog, nu lua micul meu joc ca pe... cum sa zic...
Cand l-am auzit am devenit si mai nervos, Nu mi-a pasat ce a spus el dupa aceea. Eram furios. Adica el se jucase cu mine, in timp ce eu eram chiar afectat? Mie chiar imi placea de el, de ce trebuia sa se joace cu mine? De ce si el? Mi-am smuls mana dintr-a lui si l-am impins
-Joc? Ai impresia ca te joci aici? Du-te naibii! Si tu si restul! Lasati-ma dracului in pace, ce tot aveti cu mine? am strigat furios.

Si-a smuls mana din mana mea, apoi m-a impins. Am deschis gura sa zic ceva, dar m-a interrupt el>
-Joc? Ai impresia ca te joci aici? Du-te naibii! Si tu si restul! Lasati-ma dracului in pace, ce tot aveti cu mine? a strigat furios.
Am ramas pur si simplu socat de ceea ce-mi spusese. imi venea sa ma bag in pamant. Nu intelegheam de ce nu ma invatasem minte. Ma simteam ca dracu, dar si mia important era ca il facusem pe el sa se simta ca dracu. Mi-am lasat capul in jos si n-am zis nimic o vreme. Simteam ca mi se rupea inima in doua.
-Ryota, am icneput din nou.
Stiam ca nu avea niciun efect daca imi ceream scuze. Aveam nevoie de altceva.
-Nu radeam de tine, daca asta crezi. Chair nu sunt genul de om care sa rada de ceilalti. Pur si implu nu m-am putut abtine pentru ca esti prea dragalas si... pur si simlu ma provocai doar uitandu-te la mine. Ma faceai sa vreau mai mult de la tine. Intelegi? Nu mi-am batut joc de tine.
Si chair asa era. Eram sincer. Ma tragea, de aceea ma jcuasem asa cu el, dar el interetase gresit. Bine... era si normal pentru ca eu nu-i aratsem ca ma atragea.
-Serios vorbesc. Ma atragi, intelegi? Nu gti-am aratat asta pentur ca nu sunt genul, dar ata e purul adevar...

Si-a lasat capul in jos si n-a mai zis nimic cateva secunde. Probabil ca isi recunoscuse greseala.
-Ryota...., a inceput. -Nu radeam de tine, daca asta crezi. Chair nu sunt genul de om care sa rada de ceilalti. Pur si implu nu m-am putut abtine pentru ca esti prea dragalas si... pur si simlu ma provocai doar uitandu-te la mine. Ma faceai sa vreau mai mult de la tine. Intelegi? Nu mi-am batut joc de tine.
Am ascultat atent ce avusese de spus si nu-mi venea sa cred ca avusese tupeul sa imi spuna asa ceva. Cum... cum sa imi marturiseasca ca era atras de mine? Am ramas masca.
-Serios vorbesc. Ma atragi, intelegi? Nu gti-am aratat asta pentur ca nu sunt genul, dar ata e purul adevar...
Terminase cu marturisitul. Doamne... nu credeam ca urma sa imi spuna asa ceva, ramasesem eefctiv in picioare, privindu-l cu ochii mari si fara sa spun nimic.
-Aaa...
Oare si asta facea parte din joc?
-Ehm...
Nu puteam sa scot decat niste interjectii, habar n-aveam ce sa spun.

-Ahm.... Haide aici, ia-m zis si mi-am desfacut bratele pentru a veni la mine ca sa-l imbratisez.
Era chiar dragalas si imi placea de el.
-Imi pare rau... Serios. Niciodata nu cred ca ma voi invata minte, am chicotit.

Si-a deschis bratele ca sa ma imbratiseze, dar nu am vrut sa ma duc. Totusi, Taemin tot m-a imbratisat. Ciudat, intr-un fel nu vroiam sa fiu in bratele lui pentru ca nu imi placuse cum se purtase cu mine, dar nu m-am putut abtine. Eram in bratele lui... Nu l-am imbratisat, dar mi-am lasat capul pe umarul lui si m-am relaxat, detasandu-ma de toata furia pe care tot el mi-o starnise. Am inchis ochii si am sperat ca nu va mai spune nimic. pana la urma, l-am imbratisat si eu. Imi placea sa stau asa, imi placea imbratisarile tacute, dar pline de sentiment, imbratisarile care iti arata ca acea persoana tine la tine, doar prin felul in care isi petrecere mainile in jurul tau.

N-am mai pe ganduri, pentur c al-am imbratisat imediat. Vroiam sa-i dovedesc ca imi parea rau. Mi-am dus mainile in jurul lui si nu am spus nimic, doar am inchis ochii si am savurat momentul. Nici Ryota n-a zis nimic, doar si-a pus capul pe umerul meu, dar fara sa ma imbratiseze. Parea mult mai relaxat decat inainte, iar furia cred ca ii trecuse. Mi-am pus barbia pe umerul lui si continuam sa-l tin strans la piept. Dupa ceva timp i-am simtit mainile in jurul meu, ceea ce mi-a facut picioarele sa-mi tremure. Doamne, ce senzatie! Mi-am intors putin capul intr-o parte. Buzele mele erau atat de aproape de gatul lui, incat habar n-am cum am reusit sa ma abtin sa nu-l sarut. Ciudat sentiment, dar si placut in acelasi timp. Am zambit.

I-am simtit barbia pe umarul meu si, in scurt timp respiratia fierbinte pe gatul meu. Cand i-am simtit-o, am mai ramas asa cateva clipe, imi placea acea senzatie, dar, in acelasi timp, ma si excita si trebuia sa opresc asta. Omul asta putea sa ma excite facand niste lucruri atat de neinsemnate... Bine, era si vina mea pentru ca ma excitam repede in general.
m-am desprins din bratele lui si am lasat capul in jos, apoi l-am privit. Ce frumos era... As fi putut jura ca stralucea in lumina soarelui... Nu, asta era doar in imaginatia mea.
-Bine..., am spus intr-un final.
Nu prea stiam ce sa zic. Ma simtisem in bratele lui si parca scapasem de toata furia. M-am gandit sa ii spun putin despre mine.
-Eu doar... m-am saturat sa se rada de mine. Nu-mi plac jocurile de genul.

Nu a mai durat asa de mult acea imbratisare pentru ca Ryota s-a departat de mine. M-am uitat la el, fiind sigur ca urma sa-mi spuna ceva. In acel moment nu mai zambeam, ci eram destul de serios. NU vroiam sa creada din nou ca aveam sa rad de el sau ceva de genul. Ma uitam la el si am observat ca era putin ciufulit, dar m-am abitnut sa nu-i aranjez parul.
-Bine... a spus, dar s-a oprit imediat.
Ori nu-si gasea cuvintele, ori nu stia ce sa zica, ori nu putea sa zica ceva. Continaum sa-l privesc curios pentru ca, chiar vroiam sa stiu ce avea de spus. Totusi, dupa putin timp l-am auzit:
-Eu doar... m-am saturat sa se rada de mine. Nu-mi plac jocurile de genul.
Mi-am pastrat seriozitatea, desi imi venea putin sa rad, asa ca am fost nevoit sa ma musc de limba. Era ceva normal sa nu-i placa jocurile de genul din moment ce multa lume a ras de el.
-Stai linistit, i-am zis, zambind. Voi fii mai atent de acum inainte cu micile mele jocuri, okay? Si atata timp cat vei fii cu mine iti promit ca nimeni nu va mai rade de tine, bine?
Atunci am considerat ca era mometnul potrivit ca sa-i aranjez parul, si exact asta am sif acut. Mi-am trecut usor degetele prin parul lui, apoi i l-am aranjat.
-Mult mai bine, am zis din nou, zambind.